În zona împădurită de la limita comunelor Colți și Bozioru au fost descoperite trei cruci din lemn de stejar și calcar, considerate mărturii ale perioadelor de autoexil și exil ale bolnavilor de ciumă, cu inscripții ce indică anii 1900 și legături cu epidemia din secolele XVIII-XIX. Aceste relicve marchează locurile unde se crede că au fost îngropați victimele epidemiei, în special în perioada Ciumei lui Caragea din 1813-1814, și reflectă impactul devastator al ciumei asupra zonei, afectând atât orașele, cât și zonele rurale și montane. Specialiștii subliniază că zonele montane au fost mai puțin afectate, iar crucile servesc ca mărturii istorice importante. Autoritățile locale intenționează să amenajeze un traseu turistic pentru aceste monumente, integrându-le în oferta turistică a zonei, alături de alte atracții precum biserica din Aluniș și peștera Tătarilor, pentru a păstra și valorifica memoria evenimentelor din trecut.