În 2024, rata sărăciei relative în România a scăzut la 19%, înregistrând o reducere de 2,1 puncte procentuale față de anul anterior, ceea ce a dus la o scădere a numărului persoanelor în situație de sărăcie la 3,595 milioane, cu 375.000 mai puține. Riscul de sărăcie sau excluziune socială a fost de 27,9%, afectând peste 5,3 milioane de oameni, cu cele mai mari rate în regiunile Sud-Est și Sud-Vest Oltenia, și cea mai mică în București-Ilfov. Persoanele cele mai vulnerabile rămân tinerii și vârstnicii, cu rate mai ridicate de deprivare materială și socială severă, în special în gospodăriile cu mai mulți copii. Transferurile sociale, precum pensiile și alocațiile, au avut un impact semnificativ în reducerea sărăciei, evitând ca aproape 41,4% din populație să cadă sub pragul de sărăcie relativă. Deprivarea materială severă a afectat 17,2% din populație, fiind mai frecventă în rândul copiilor și persoanelor în vârstă. Disparitățile regionale sunt semnificative, cu o rată de 39,7% în regiunea Sud-Est, comparativ cu 12% în București-Ilfov. În plus, peste 600.000 de persoane în vârstă de până la 65 de ani trăiesc în gospodării cu intensitate foarte redusă a muncii, în special femeile fiind mai vulnerabile în această privință, ceea ce evidențiază persistenta vulnerabilitate socială și economică a anumitor categorii și regiuni din țară.