Statele Unite au evitat utilizarea bombelor de penetrare masivă asupra sitului nuclear de la Isfahan, preferând atacuri cu rachete Tomahawk din cauza adâncimii instalației, în timp ce bombardierele B-2 au vizat alte centre nucleare din Iran; evaluările indică faptul că programul nuclear iranian nu a fost complet distrus, Iranul păstrând know-how-ul pentru reconstituire și mutând o parte din uraniu înainte de atacuri, iar oficialii americani evită să confirme locația exactă a materialelor îmbogățite.

Forțele armate americane au decis să nu utilizeze bomba de tip Massive Ordnance Penetrator (MOP) asupra sitului nuclear de la Isfahan, considerând că adâncimea instalației reduce eficiența armamentului, și au folosit în schimb rachete Tomahawk lansate de pe un submarin pentru a lovi situl, unde se crede că se află 60% din uraniul îmbogățit al Iranului. Bombardierele B-2 au atacat alte centre nucleare din Iran, precum Fordo și Natanz. Evaluările indică faptul că, deși infrastructura de suprafață a fost afectată, componentele esențiale ale programului nuclear iranian au rămas intacte, iar Iranul poate relua activitățile în câteva luni. Oficialii americani evită să confirme locația exactă a materialelor îmbogățite și recunosc că nu toate materialele au fost eliminate, solicitând o contabilizare completă a stocurilor nucleare iraniene. În plus, Iranul a mutat o parte din uraniu înainte de atacuri, iar programul nuclear nu a fost complet distrus, Iranul păstrând know-how-ul necesar pentru reconstituire.